O parte importantă din presa mainstream se afla în bătaia unor tentative de preluare ostilă
Fenomenul durează de un an și s-a manifestat pană acum prin incidente aparent izolate
În spatele manevrelor se află patronul Realitatea TV, Maricel Păcuraru, și foștii săi asociați din gruparea „Rusia la zi”.
Captura a studiat anatomia atacului raider asupra publicațíilor Evenimentul zilei și Capital, care au făcut obiectul unei șpăgi celebre încasate de Elena Udrea.
Clubul de Presă, un alt instrument afiliat la rețeaua lui Păcuraru, contribuie la un mecanism digital eficient de rostogolire în spațiul public a unor tematici pro-ruse.
Aceeași informație-cheie se propagă simultan pe o puzderie de site-uri administrate de grupul Realitatea. Strategia se numește „fuziune de conținut”. Efectul e supraexpunerea mesajului.
În avangarda acestei gherile digitale, se regăsesc și site-uri radicale care ventilează propagandă rusă în mod agresiv.
Ce se întâmplă la EVZ și Capital
În acest moment, ambele titluri media sunt ținta unei operațiuni de preluare ostilă. Demersul a început anul trecut și a traversat un episod nou marti, pe 6 iunie, când un proces important pentru fostul ministru, Elena Udrea, a avut termen la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Miza este pachetul de control în compania de presă Editura Evenimentul și Capital SRL, condusă oficial în ultimul deceniu de consultantul politic Dan Andronic. Societatea administrează mai multe produse media sub cupola mărcilor Evenimentul zilei (evz.ro) și Capital (capital.ro).
Artizanul preluării ostile este Maricel Păcuraru, patronul Realitatea TV și posesorul unui cazier penal vast. El e totodată finanțatorul așa-numitului Club de Presă, o organizație înființată recent sub bagheta sa logistică, care integrează conspiraționiști notorii, condamnați penal și propagandiști de punctaje rusești.
Păcuraru revendică 50% din acțiunile publisherului după preluarea unei creanțe controversate de 900.000 de dolari: cea prin care Elena Udrea a primit efectiv ziarul Evenimentul Zilei și revista Capital în cadrul unei șpăgi mai ample.
Matematica pe care se bazează Păcuraru mai include încă 5% din societate, procente necesare pentru control și care aparțin nominal lui Bobby Păunescu, fiul magnatului George Constantin Păunescu (fost director în ministerul ceaușist al Comerțului Exterior).
Familiile Păcuraru și Păunescu formează însă o alianță de afaceri, anunțată pompos în piață anul trecut drept un „parteneriat pentru investiții în media, energie și imobiliare, gândit pentru cetățenii acestei țări”. Protocolul a fost încheiat în august 2022 între grupurile de firme Realitatea Media PHG (Păcurarii) și B1GCP (Păuneștii).
În logica asta, Bobby Păunescu a explicat pentru captura că a bătut deja palma cu Maricel Păcuraru în cazul EVZ și Capital:
Prin urmare, Maricel Păcuraru vizează în total 55%, ceea ce l-ar aduce automat la butoanele publisherului EVZ și Capital.
Următoarea etapă a demersului de preluare ostilă a fost programată la procesul Elenei Udrea de marți, 6 iunie. Patronul Realitatea TV a preluat practic “corpul delict” din acest caz.
Creanța de 900.000 de dolari asupra celor două publicații datează din 2010 și DNA susține că a fost inclusă în șpaga pe care Bogdan Buzăianu, mogulul Energiei, i-a dat-o Elenei Udrea în 2011, ca să intervină pentru prelungirea contractului dintre firma sa (Energy Holdings) și Hidroelectrica. Păguboasă pentru societatea de stat, schema lui Buzăianu dura de pe vremea lui Năstase și fusese criticată inclusiv de președintele Traian Băsescu (fostul șef al Elenei Udrea la Cotroceni).
Devenită ministrul Dezvoltării în guvernul Boc, Udrea ar fi acceptat cinci milioane de euro de la Buzăianu, arată DNA, sumă din care a făcut parte și creanța asupra publicațiilor. În afară de hârtia în valoare de 900 de mii de euro care îi dădea putere asupra EVZ și Capital, Udrea a primit restul cash, în bancnote din trei monede (euro, dolari și lei). Cel care le-a livrat efectiv într-o geantă neagră la sediul PDL a fost Radu Budeanu, patronul site-urilor Cancan și Gândul, un apropiat al lui Buzăianu la vremea aceea.
Banii s-au topit apoi masiv în campania electorală a PDL, au constatat procurorii, dar o parte din ei au alimentat și publicațiile tranzacționate la pachet. Cea care făcea plățile la ordinul Elenei Udrea era o apropiată a acesteia (Ana Maria Topoliceanu, fosta șefă a Companiei Naționale de Investiții).
Mediatizat intens, dosarul DNA a fost trimis în judecată și majoritatea celor implicați au semnat denunțuri incriminatoare pentru Udrea. Faptele s-au prescris penal pe parcurs, la fel ca în alte cazuri grave de corupție, dar nu și civil. Singura pedeapsă aplicată aici e de ordin financiar.
Procurorii au calculat 3,8 milioane de euro primiți concret de Udrea, cu tot cu creanță, dar judecătorilor le-au ieșit 2,5 milioane din probele analizate. În luna aprilie, instanța a obligat-o pe inculpată să plătească personal această sumă (din care 900.000 $ reprezintă gajul asupra publisherului EVZ și Capital), ca prejudiciu al infracțiunilor. Udrea a făcut apel, iar primul termen a fost fixat marți (6 iunie).
În acest punct apare Maricel Păcuraru.
Păcuraru intervine cu Piperea
Încarcerată la penitenciarul de femei Târgșorul Nou (unde ispășește șase ani cu executare în dosarul Gala Bute) și obligată în primă fază să achite 2,5 milioane de euro în celălalt caz, Elena Udrea susține în motivele de apel că nu poate plăti prejudiciul unei infracțiuni pentru care n-a fost judecată pe fond.
Defensiva ei e axată pe ideea că nu a avut legătură cu tranzacțiile care au alcătuit mita colosală de la Buzăianu, nici cu oamenii implicați, și că ancheta a fost regizată de „Statul Paralel”. Litigiul generat acum de Păcuraru pentru controlul EVZ și Capital o ajută să se disocieze public de cauză. În contextul acesta, pe 16 mai, Udrea a scris din pușcărie o postare pe Facebook în care se solidarizează cu patronul Realitatea TV:
Aflat în Washinghton DC, Statele Unite, la evenimentele unor lobby-iști republicani, Bobby Păunescu ne-a descris pe scurt strategia lui Păcuraru la termenul lui Udrea de pe 6 iunie:
„În urma consultărilor cu juriștii săi, vă dațí seama, domnul Maricel va face o intervenție în proces cu documentul privind preluarea creanței. Da, a luat-o direct de la Bogdan Buzăianu în octombrie. Vor depune hârtii în instanță cu mențiunea că execută creanța abia după finalul procesului, iar pe Maricel Păcuraru îl va reprezenta domnul avocat Gheorghe Piperea. Totul e conform legii.”
Următorul termen în proces s-a fixat pe 19 septembrie, ne-a spus Gheorghe Piperea, la rândul lui. L-am întrebat pe avocatul lui Păcuraru dacă obiectul unei infracțiuni de mită și trafic de influență se poate tranzacționa la liber în piață. Sunt două planuri diferite, arată Piperea, unul economic, și altul penal.
- Dacă reprezintă prețul unei infracțiuni consemnate legal, te poți duce relaxat cu creanța la obor?
- Dincolo de obiectul infracțiunii, acolo nu s-a încheiat o operațiune comercială. O persoană interpusă, ziceți dumneavoastră cine…
- Dan Andronic?
- … a rămas proprietarul ziarelor în acte, în mod incorect, mai ales că nici nu a plătit prețul complet al achiziției acestora.
- Cum adică?
- Vă dați seama, Bobby Păunescu ce să mai zică? A rămas și cu ziarul vândut și cu banii neîncasați. Este o situație comercială totodată.
Anunțat săptămâna trecută drept propunerea AUR pentru fotoliul de ministru al Justiției și remarcat de-a lungul timpului prin mai multe inițiative populiste, avocatul Gheorghe Piperea, reprezentantul lui Maricel Păcuraru în cauza de 2,5 milioane de euro a Elenei Udrea, este promovat constant pe site-urile și postul din grupul Realitatea Plus.
În realitate, Bobby Păunescu este cel aflat la originea mult disputatei creanțe. Documentul a apărut în 2010, când acesta a împrumutat 900 de mii de dolari de la Bogdan Buzăianu și a garantat cu jumătate din participațiile în societatea care editează EVZ și Capital.
Ulterior, Buzăianu a pus creanța „în circulație” prin investiția penală în influența Elenei Udrea, după cum avea să recunoască în fața magistraților. Tehnic vorbind, creanța a fost transferată de la o firmă offshore a mogulului energiei (Grammotechniki Ltd.) către offshore-ul fostului tenismen Dinu Pescariu (Barringwood Investment Ltd.), interpusul Elenei Udrea în ecuație (apoi, denunțător).
La scurt timp, în 2011, fostul patron Bobby Păunescu și-a vândut oficial grosul acțiunilor în societatea de presă către Dan Andronic. Acesta din urmă a plătit pe loc 200 de mii de euro către Păunescu și a preluat creanța de 900 de mii. Preț total 1,1, milioane.
Contractele de novație, practic, au mutat rolurile într-o formulă nouă: în loc de Buzăianu, noul creditor a devenit Pescariu, interpusul lui Udrea, iar debitorul Păunescu a fost înlocuit de Andronic, care și-a asumat formal obligația să stingă creanța în doi ani. Ceea ce, într-adevăr, n-a mai făcut.
În dosarul șpăgii de la Buzăianu, Dan Andronic s-a ales cu acuzația de mărturie mincinoasă după ce ar fi declarat că Elena Udrea nu îl superviza la ziar, deși procurorii interceptaseră comunicații în care acesta îi dădea rapoarte economice sau cerea aprobări editoriale. Calitatea lui de interpus în combinație e subliniată în clar și de procurorii anticorupție.
Așadar, aritmetica situației arată că Păunescu și-a luat totuși toți banii, iar Andronic a devenit proprietarul EVZ și Capital cu numai 200 de mii de euro. Și că avocatul lui Maricel Păcuraru, Gheorghe Piperea, consideră că Andronic e doar un proxy care împiedică acum fraudulos finalizarea unei tranzacții comerciale.
Încleștarea „consultanților politici”
Dan Andronic admite că n-a plătit creanța și crede, totodată, că nici Maricel Păcuraru nu o poate folosi legal, întrucât ar fi pasibil de spălare de bani. Raționamentul lui e că nu poți tranzacționa ceva despre care se știe că e prețul unui trafic de influență, „așa cum rezultă din denunțul lui Buzăianu”.
Rezervat, Andronic zice că deocamdată nu vrea să comenteze public litigiul: „Uite, mă poți cita cu asta însă: când și dacă vreo instanță le validează preluarea acelei creanțe, expirate din câte știu eu, mă conformez și le voi da ce pretind că e al lor.”
Maricel Păcuraru, în schimb, tace solemn, deși încearcă mutări spectaculoase în industria media. Reporterii captura l-au căutat cu întrebări pe subiect zile la rând, dar patronul Realitatea TV nu a răspuns apelurilor sau mesajelor noastre. La un moment dat, a transmis printr-un intermediar că ne acordă un interviu numai dacă ne înscriem oficial în Clubul de Presă, organizația pe care o dezvoltă. Am declinat oferta.
L-am contactat însă pe unul dintre șefii Clubului de Presă, Cozmin Gușă, asociat tradițional de afaceri cu Maricel Păcuraru și prieten declarat. Era supărat și el pe Andronic. Lucrurile s-au precipitat, de fapt, la mijlocul lunii mai, când EVZ & Capital, Antena 3 și RTV au anunțat în bloc că nu s-au înscris niciodată în Clubul de Presă, contrar informațiilor publicate pe site-ul organizației.
„Nu vreau să comentez mai mult, dar vei vedea că ies la iveală mai multe după 6 iunie. Andronic mai are o problemă, să știi, vecină cu spălarea de bani. Informațiile mele sunt că a împrumutat editura cu aproximativ 400 de mii de euro, prin firma soției sale, pentru ca în felul acesta să aibă cum să externalizeze mărcile din holding în compensarea banilor dați de el însuși. Maricel (Păcuraru -n.r.) a fost băiat bun, deși știa caracterul lui Dan, și o perioadă a zis așa: <bine, mă, lasă-l acolo să se descurce cu finanțarea și vedem>. Acum nu mai e cazul”, ne-a declarat Cozmin Gușă.
Andronic recunoaște împrumuturile din bucătăria internă, dar zice că alegațiile lui Gușă sunt false: „Aiurea, nu scot nimic din firmă. Evenimentul Istoric, de pildă, e pe numele meu dintotdeauna. A fost nevoie economic de împrumuturi, nu e o întreprindere ușor de dus. Practic, ce-am câștigat din consultanță politică, i-am băgat aici.”
L-am întrebat pe Cozmin Gușă, membru în conducerea Clubului de Presă, dacă îl poate convinge pe Maricel Păcuraru să răspundă la întrebările presei. După trei zile de încercări eșuate, Gușă a revenit cu un răspuns final: „În perioada asta, într-adevăr, Maricel preferă să se concentreze pe discuții cu avocații, nu să iasă public.”
Partenerul de viață al Elenei Udrea (Adrian Alexandrov) și finul acesteia condamnat cu suspendare (fostul deputat Adrian Gurzău) s-au asociat anul trecut cu un grup pestriț de afaceri, controlat de Maricel Păcuraru, în proiectul imobiliar de lux din Cluj-Napoca, „Transilvania Smart City”.
Grupul lui Păcuraru se numește «Consorțiul PHG», iar comunicatul de presă remis cu acea ocazie afirmă următoarele: „Consorțiul condus de Maricel Păcuraru, împreună cu reprezentanții «Transilvania Smart City» (…) au încheiat parteneriatul pentru dezvoltarea și finalizarea acestui proiect estimat ca valoare de piață la peste 2 miliarde de euro, la finalizarea sa. Acționarii Consorțiului PHG sunt Maricel Păcuraru, Miron Mitrea, Bobby Păunescu, Cozmin Gușă, Gabriel Oprea și Iuliean Horneț”.
Păcuraru a mai avut de câștigat de pe urma Elenei Udrea și în trecut, când era acționar la o firmă gălățeană controversată (Vega 93), care a primit numeroase contracte de asfaltare de la Ministerul Dezvoltării în timpul guvernării Boc.
Un fel de cartel pentru Maricel
Preluarea EVZ și Capital face parte, de fapt, dintr-un efort mai complex al patronului Realitatea de a stăpâni o zonă largă din media.
Păcuraru s-a implicat totodată și în fondarea Clubului de Presă, relatează cei doi lideri informali ai organizației, Cozmin Gușă și Sorin Roșca Stănescu. Cel din urmă scrie chiar că primele discuții despre proiect s-au consumat în bucătăria lui de la Snagov și au participat doar ei trei. Clubul este mediatizat puternic la televiziunea familiei, iar fiica patronului, Alexandra Păcuraru, realizatoare de emisiuni politice, s-a înscris inclusiv pe persoană fizică, împreună cu alte vedete ale postului. La fel, și directorul de dezvoltare al Realitatea Plus, Marius Huc (fost redactor-șef la Antena 3).
Un alt front deschis în care familia Păcuraru trage cu toate tunurile este cel de la B1 TV. Aici îi sprijină pe aliații din familia Păunescu în păruiala cu Sorin Oancea, managerul televiziunii. Oancea și Bobby Păunescu împart de 13 ani în mod egal participațiile în B1 TV Channel SRL, dar numai primul este administratorul legal, în timp ce al doilea încearcă acum să-l înlăture și să preia atribuțiile executive.
Sub semnătura lui Oancea, B1 a luat imediat distanță de protocolul încheiat vara trecută între cele două familii, iar atacurile lui Păunescu au început să fie găzduite în cascadă de entitățile media afiliate grupului Realitatea. Pe lângă emisiunile postului, Pagina de Media a numărat 20 de articole dure la adresa lui Sorin Oancea pe site-urile lui Păcuraru.
Declicul s-ar fi produs, au aflat jurnaliștii, când Păunescu a forţat vara trecută o transmisiune în comun a celor două televiziuni – B1 şi Realitatea. Scandalul a culminat apoi cu forțarea unei yale din redacția B1 TV în luna decembrie, moment în care existau deja trei procese pe rol între Oancea și Bobby Păunescu. Lupta continuă și acum.
S-a închis însă subiectul negocierilor pentru ziarul Adevărul, după ce în industria media s-a vehiculat informația că Păcuraru încearcă să cumpere și acest brand. Contactat de captura, magnatul Cristian Burci, patronul Adevărul, ne-a spus că discuția nu e de actualitate și că „nu s-a pus problema unei asemenea tranzacții”.
Dincolo de influența construită de Maricel Păcuraru în presă, este relevant ce face deja în media pe care o deține. Cel puțin doi magistrați români au observat că Realitatea TV este brațul armat al proprietarului în afacerile sale conexe:
- Unul dintre ei este procurorul anticorupție care instrumentează dosarul de la Aeroportul Otopeni. Ordonanța DNA din acest caz arată că Maricel Păcuraru ar fi fost beneficiarul unor scheme de șantaj, exercitate prin intermediul grupului său de presă și menite să-i aducă sub control pachetul de acțiuni (10%) pe care CNAB (Compania Națională Aeroporturi București) îl deține la societatea de salubritate Romprest.
- Celălalt magistrat este o judecătoare de la Tribunalul București care a remarcat cum Păcuraru produce daune propriei afaceri cu televiziunea din dotare. E vorba tot despre Romprest, unde controlează 43% din companie, dar încearcă să devină majoritar și a declanșat o avalanșă de litigii. Defăimările de la Realitatea TV și preluarea ostilă a domeniului web (romprest.ro) – scrie în hotărârea judecătorească – au afectat randamentul firmei.
Inclusiv preluarea Realitatea TV, postul prin care Păcuraru duce campanii de presă împotriva rivalilor din business, s-a lăsat cu dosar penal pentru fals în înscrisuri. Prescris între timp (luna martie), dosarul îi viza pe ginerele lui Păcuraru și pe doi avocați ai familiei. Acțiunile Realitatea TV ar fi fost luate fraudulos de la „părintele FNI”, Sorin Ovidiu Vîntu, fost partener cu Păcuraru, care înfunda pușcăria în acel moment. Malversațiunea s-a petrecut prin firma SRI SRL (Strategic Research Investments – n.r.) a lui Maricel Păcuraru și Cozmin Gușă, mai descopereau procurorii.
A doua linie editorială a grupului Realitatea în era Păcuraru este propaganda suveranistă combinată periodic cu punctaje de comunicare preluate din canale rusești (adică teme precum Canalul Bâstroe, așa zisa persecuție a preoților români în Ucraina sau dezbaterea cu Austria pe subiectul Schengen).
Televiziunea promovează preponderent discursuri eurosceptice și naționaliste, la pachet cu două personaje controversate care încearcă acum să se reinventeze politic în această zonă: Liviu Dragnea și Gabriel Oprea. Pe Dragnea l-a consiliat în trecut Anca Alexandrescu, realizatoare azi al principalului talk-show de la Realitatea Plus, iar fiul lui Oprea este asociat cu cel al lui Păcuraru într-o firmă de pază și protecție (Romanian Premium Security).
Întreprinderea de presă a familiei Păcuraru & partenerii mai are însă o particularitate: fuziunea de conținut. Aceeași informație-cheie se propagă simultan pe o puzderie de site-uri administrate de grupul Realitatea (realitateadevaslui, realitateadetulcea, sursazilei.net etc), care alcătuiesc împreună astfel un eficient mecanism SEO (Search Engine Optimization). Efectul e supraexpunerea mesajului.
Iar în avangarda acestei gherile digitale, se regăsesc și site-urile mai radicale (solidnews.ro, radiogoldfm.ro, corectnews.ro etc), unde „corifeii” Clubului de Presă, Cozmin Gușă și Sorin Roșca Stănescu, asociații lui Maricel Păcuraru, publică direct propagandă rusă, utilizând aceleași tehnici de optimizare a conținutului.
Nucleul „Rusia la zi”
Triumviratul Păcuraru – Gușă – Roșca Stănescu a mai făcut afaceri în media la mijlocul anilor 2000, în epoca în care în care fostul mogul Sorin Ovidiu Vîntu domina un conglomerat de presă setat în jurul Realitatea TV. Asociat cu Vîntu în afaceri cu Poșta Română, Păcuraru a preluat de la acesta în 2006 o companie offshore (Crown Gate Alliance Ltd) care deținea atunci Agenția de Știri și Informații „Rusia la zi”.
Era vorba despre o agenție de știri online, dar și despre o revistă tipărită (Noua Rusie), ambele bilingve, destinate antreprenorilor din Rusia și România. Activitatea era coordonată de Mircea Popa, un filorus declarat, care înainte de 1989 a cerut azil politic în URSS, iar Securitatea l-a închis sub suspiciuni de trădare.
Popa a fost totodată consilierul lui Gușă, când acesta ocupa funcția de secretar general al PSD, pe vremea lui Adrian Năstase, și a organizat în 2001 atât vizita diplomatică a premierului la Moscova, cât și o întâlnire de partid a lui Gușă (cu liderii EDINSVO, formațiunea lui Putin). Din partea rusă, s-a ocupat de organizare centrul de analiză politică Novocom, condus de Alexander Kondiakov, fost consilier la Kremlin.
Agenția „Rusia la zi” și revista „Noua Rusie”, conduse de Popa și preluate de Păcuraru de la Vîntu, au fost finanțate, în principal, de concernul rusesc Mechel (al oligarhului Igor Ziuzin), care cumpărase combinatele din Târgoviște și Câmpia Turzii sub guvernul Năstase. Publicațiile s-au închis la scurt timp după alegerile prezidențiale din 2004.
Offshore-ul pasat lui Păcuraru a controlat din 2005 și ziarul Gardianul (înființat în 2002 de trezorierul PSD, Aristide Roibu). Aici a fost totodată asociată pe persoană fizică soția lui Sorin Roșca Stănescu (Steluța Danciu). Gardianul n-a rezistat mult însă după epoca Năstase.
Atunci, Roșca Stănescu conducea încă Ziua, publicație încorporată în imperiul media al lui Vîntu, de al cărui management financiar se ocupa un cetățean moldovean pe nume Ghenadie Nipomici.
Acesta din urmă reprezenta în România și compania offshore cedată de Vîntu lui Păcuraru (proprietară la Gardianul și Rusia la zi). Dar nu numai asta. Procurorii aveau să constate că Nipomici, împreună cu alți doi cetățeni moldoveni (Octavian Țurcanu și Vitalie Dobîndă), aveau acces în timp real la conturile bancare ale entităților offshore implicate în afacerile lui Vîntu.
Anterior, la sfârșitul anilor ’90, Ghenadie Nipomici a fost consilier principal în Administrația Preşedintelui Republicii Moldova, Petru Lucinschi (1997-2001).
În prezent, lucrează ca avocat înscris în Baroul București și oferă servicii juridice în drept societar (corporate) sau comercial clienților din spațiul post-sovietic.
Maricel Păcuraru, un cazier stufos
Maricel Păcuraru are 58 de ani și s-a născut la Galați. Se trage dintr-o familie de ciobani din satul Vânători și a lucrat ca ospătar înainte să aibă primul dosar penal.
În 1991, la vârsta de 26 de ani, Păcuraru a stat în arest timp de 9 luni fiindcă a emis un CEC fără acoperire ca să ridice niște mărfuri de la o firmă constănțeană.
Restul condamnării de până la 2 ani nu l-a mai executat, fiind grațiat de președintele Emil Constantinescu în 1999, deși începuse să acumuleze alte dosare.
În 1996, a fost trimis în judecată pentru bancrută frauduloasă și instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu un prejudiciu de 660 milioane de lei vechi creat mai multor bănci.
În 1997 se deschidea dosarul pentru lichidarea judiciară a două dintre firmele lui Păcuraru (Mondiala Holding Company și Constant International CF), care datorau zeci de miliarde de lei vechi mai multor bănci și companii, printre care și societății de stat Sidex Galați. Banii n-au mai fost recuperați vreodată.
În afacerile cu Sidex, Păcuraru a intrat pe mâna baronului PSD de Galați, Ilie Plătică Vidovici, decedat între timp. Împreună cu acesta a deschis, printre altele, o firmă de comerț cu tablă (Mims SA). Aici a mai fost cooptat și fostul senator PDL Marius Gerard Necula.
În noiembrie 2014, Maricel Păcuraru avea să fie condamnat definitiv la patru ani de închisoare cu executare pentru spălare de bani în același dosar cu fostul director al Companiei Poșta Română, Mihai Toader. Faptele s-au derulat în 2006 și au produs Poștei un prejudiciu de patru milioane de euro. A fost eliberat în 2017.
În decembrie 2015, Păcuraru a fost din nou trimis în judecată de procurorii DNA pentru spălare de bani, în cazul unor combinații care au fraudat Compania Națională Loteria Română. Patronul Realitatea Plus ar fi albit prin acest circuit financiar peste 20 de milioane de lei. Dosarul e pe rolul Tribunalului București de aproape nouă ani.
În 2020, Libertatea a publicat o înregistrare făcută pe ascuns la o ședință cu scântei din interiorul firmei de salubritate Romprest. Maricel Păcuraru se aude pe bandă spunând: „Respectă infractorii, mă! Cine nu e infractor în ziua de azi, înseamnă că e prost. Nu are ce căuta în business!”
